O treime din angajați pleacă din companie după primul an

Aproape o treime (32,3%) dintre persoanele care au plecat din proprie iniţiativă în 2019 erau angajate de mai puţin de un an în companie, pondere mai mare cu 7,3 puncte procentuale decât în 2017. Circa 60% dintre cei care au plecat voluntar aparţin generaţiei Z (născuţi după anul 1995).

Rata plecărilor din iniţiativa angajaţilor a fost de 18,7% în acest an, în creştere cu 5,1 puncte procentuale faţă de 2017, potrivit studiului de analiză a eficienţei capitalului uman, PwC Saratoga 2019. În plus, studiul arată că o tendinţă similară, dar nu de aceeaşi amploare, se observă în cazul încetării contractelor, în creştere cu 4,1 puncte procentuale faţă de acum doi ani, până la 23,3%, precum şi al concedierilor, cu 1,4 puncte procentuale, până la 4,3%.

Perioada medie petrecută de angajaţi într-o companie este de 4 ani, cei mai statornici fiind angajaţii din generaţia Y sau Millenials (născuţi între 1977–1994), care de altfel reprezintă majoritatea angajaţilor (peste 60%) din cadrul companiilor analizate.

Competiţia între angajatori a devenit foarte puternică

„Competiţia între angajatori a devenit foarte puternică, în ultimii ani, din cauza deficitului forţei de muncă. Ca urmare, atât salariile, cât şi pachetele de beneficii sau mediul de lucru au devenit mai atractive la nivelul întregii pieţe, pe măsură ce companiile au îmbunătăţit ofertele de angajare şi au făcut investiţii în programe de training şi dezvoltare. Reversul este că această concurenţă a amplificat fluctuaţia angajaţilor şi, implicit, costurile de angajare. Vestea bună este că, în ansamblu, rentabilitatea capitalului uman, indicatorul de productivitate, a crescut cu aproximativ 10% în rândul companiilor participante”, spune Ionuţ Simion, country managing Partner, PwC România.

De asemenea, o altă tendinţă importantă este suma alocată pentru programe de training şi dezvoltare, care a crescut cu 30% faţă de 2017, la 762 euro pentru un angajat.

„Învăţământul formal, chiar şi în ţările cu sisteme educaţionale eficiente, se adaptează prea puţin nevoilor de a dezvolta competenţe digitale, competenţe cognitive sofisticate care ţin de inteligenţa emoţională şi socială. În acest context, companiile sunt conştiente că au nevoie de reconversia angajaţilor – ‘upskilling’ – care înseamnă dezvoltarea de competenţe noi, dar şi schimbare de atitudine, de adaptabilitate şi învăţare continuă. Astfel, departamentele de HR trebuie să fie creative în regândirea joburilor şi a proceselor, în abordarea flexibilă a conceptului de resursă umană, dincolo de relaţia de angajare (de exemplu, prin încurajarea intraprenoriatului sau folosirea reţelelor de freelanceri, a forţei de muncă ”uberizate”), programe de învăţare şi dezvoltare şi sprijin în reorientarea profesională”, arată Oana Munteanu, senior manager, People & Organisation, PwC România.

articol preluat de pe realitateafinanciara.net