N-ai să crezi cum arăta Mircea Radu în adolescență! Ce povești are din acea perioada

Unul dintre cei mai îndrăgiți prezentatori de televiziune stă și el în casă, că toată lumea pe vreme de coronavirus și umblă la sertarul cu amintiri. Astfel că Mircea Radu a găsit o fotografie cu el tânăr și apoi a scris un text emoționant pe care le-a publicat pe rețelele de socialziare și a primit o mulțime de aprecieri.

Ceea ce nu știu mulți despre Mircea Radu este că gătește bine, face fotografii și scrie foarte bine. Astfel că prezentatorul TV a publicat pe pagină lui de socializare o imagine cu el tânăr și un text emoționant pe care îl puteți citi în continuare. "Îmi plac fotografiile alb-negru pentru că mă pot concentra mai ușor la ce este esențial într-o imagine. Privirea mi se duce acolo unde trebuie că și cum ar fi chemată de ceva nevăzut și abia apoi vine gândul care-mi fixează în memorie detalii pe care le pot ține minte o viață. Am o mare sensibilitate față de pozele alb-negru și pentru că am crescut privind la ele. Tricoul cu care eram îmbrăcat era galben. Avea o caricatură cu Arca lui Noe sub care scria Felices Vacaciones și îl primisem de la o prietenă de-a mamei care lucra la circ. O chema Lila și ne dădea invitații s-o vedem în spectacol cum înghite săbii și adoră șerpi - cu ei după gât colindă toată lumea, vedea țări, orașe și cumpăra tricouri din care îmi dădea și mie. Bascheții mei erau praf. Aproape rupți de la atâta minge bătută în spatele blocului. Nu știu de ce mama insistă să port ciorapi curați; când mă jucăm cu prietenii nimeni nu se sinchisea de cum arată. Pantalonii scurți fuseseră odată lungi - primii mei blugi, Lee - dar se rupseseră când căzusem rău.

Semnul se vede în poză, e sub genunchiul drept, se vede și acum. Aveam părul lung pentru că mama o tot dădea cu aerul rebel și netunsul făcea parte din treaba asta iar eu, pentru că o iubeam nespus, o ascultăm. Tată era în fața mea. Ținea aparatul Smena la ochi și stătea cocoșat cum stau toți oamenii când fac poze cuiva. Dacă ar fi făcut doi pași în spate ar fi prins-o în cadru și pe doamna Răuțoiu de la parter care trăgea un ultim fum din țigară și strigă ”Ai făcut pietrele-alea, dragă?” înainte să între în casă la soțul taciturn și la motanul pe care-l chema omenește, Iliuță. Răuțoii jucau remi; mult, des, aproape în fiecare seară; cred că erau campioni mondiali. În special vara când toată lumea stătea cu geamurile deschise zgomotul pietrelor amestecate îl acoperea pe cel al străzii - asta până nu începea Demis Roussos cu Goodbye my love goodbye, melodie pe care o ascultau obligatoriu. Geamul ușii de la intrarea-n bloc era spart (nu eu) și cineva îl fixase cu două cercuri de tablă prinse-ntr-un șurub - a ținut ani de zile improvizația asta; cu timpul, de sub cercuri, tăieturile înaintau devenind picioarele unui păianjen mutant, din cei care își țes pânza în farfuriile zburătoare. Deasupra ușilor metalice era scris ”Stradă Suren Spandarian” - toți se mirau: ”Unde zici că stai? Se scrie legat?” , un nume sonor și exotic înlocuit imediat după Revoluție de deștepții din primărie cu un nume banal pe care-l uiți imediat. În rest, perdelele cu modelul spic arhiștiute cu care prindeam și striveam muște din alea mari cărora li se mai zicea și aiacalului. Ziceam că îmi plac pozele alb-negru pentru că mă pot concentra mai ușor la ce este esențial în imagine. Dar nu uit niciodată că în spatele unei poze alb-negru stă o poveste cu foarte multe nuanțe și culori", a scris prezentatorul de televiziune.