Punem pariu că nu știai adevărul din spatele motivului pentru care zebrele au dungi

În februarie 2019, în Marea Britanie, a avut loc un experiment fascinant. O echipă de biologi au investigat motivul pentru care zebrele au dungi. În numele științei, au pictat mai mulți cai casnici cu dungi zebra și i-au studiat alături de zebrele reale.

Cum și de ce au evoluat zebrele astfel încât să aibă dungi alb-negru sunt întrebări care au chinuit oamenii de știință de mai bine de un secol. Ei au prezentat, de-a lungul timpului, cel puțin 18 motive pentru care s-a întâmplat acest lucru, de la faptul că ar fi culori de camuflaj sau de avertizare, la explicații mai creative cum că dungile ar reprezenta un soi de markere unice care ajută la identificarea indivizilor dintr-o turmă, ca o amprentă umană. Dar iată că anul acesta s-a mai ajuns la o explicație.

Zebrele, împreună cu caii și măgarii, sunt membri ai familiei Equus. Cele trei specii de zebre care se plimbă în estul și sudul Africii, cu tot cu dungile lor, sunt singurele ecide în dungi. Tiparele și intensitatea culorii dungilor variază în funcție de specie precum și de locație. Aceste diferențe dintre dungi de la specie la specie, însoțite de provocările cu care se confruntă zebrele în mediul lor, ne-au ghidat înțelegerea modului în care ar putea funcționa dungile. În timp ce oamenii de știință încă dezbat originile și funcțiile exacte ale dungilor zebrei, eforturile lor recente s-au concentrat mai mult pe trei posibilități; protecție împotriva muștelor, termoreglare și protecție împotriva prădătorilor.

Muștele sunt o amenințare comună pentru animalele din Africa, ceea ce duce la teoriile conform cărora dungile de zebră ar putea fi un mecanism de apărare împotriva insectelor. Muștele țețe transmit, de asemenea, boli precum gripa ecvină potențial fatală. Părul subțire al unei zebre ar reprezenta o barieră prea mică pentru mușcăturile insectelor. Însă analizele privind dietele muștelor țețe nu au găsit nicio urmă de sânge de zebră deci mister. De aproape un secol, dovezi anecdotice și experimente cu modele ale unor obiecte au demonstrat în mod repetat că muștellor nu le place să aterizeze pe suprafețele cu dungi. Cercetările din Marea Britanie de la începutul acestui an au arătat că deși în jurul cailor pictați cu dungi și a zebrelor roiau o mulțime de muște – acestea nu se așezau pe dungați ci doar pe caii care rămăseseră nepictați. Cele câteva muște care au aterizat pe dungi au fost complet năucite. Se pare că nu pot recunoaște acea suprafață alb-negru drept un loc de aterizare bun și deci, nu se pot hrăni corespunzător.