Există un sat din Indonezia în care toată lumea vorbește prin limbajul semnelor din respect pentru cei surzi

Kata Kolok, care înseamnă literalmente „limbaj surd” în indoneziană, este o limbă prin semne unică în lume care este principalul mijloc de comunicare pentru doar 44 de persoane de pe întreaga planetă.

Timp de aproximativ șase generații, o proporție neobișnuit de mare din populația Bengkala s-a născut surdă - lucru pe care localnicii l-au atribuit timp de mulți ani unui blestem, dar oamenii de știință au dezvăluit mai recent că vinovată pentru această caracteristică locală este o genă recesivă (cunoscută sub numele de DFNB3) care de-a lungul deceniilor are ca rezultat că aproximativ unul din 50 de bebeluși din această comunitate se naște surd. Dar, în multe feluri, acești oameni - toți surzi de la naștere și denumiți „colok” (surzi) de către semenii lor - sunt mai norocoși decât surzii din alte zone. Acest lucru se datorează faptului că mai mult de jumătate din oamenii din satul înalt din Bengkala au învățat Kata Kolok, numai în beneficiul comunicării cu membrii și prietenii surzi ai familiei.

Foarte puțini turiști fac traseul de două ore de la centrul turistic Ubud peste vulcani către zonele de coastă din nordul Bali, care rămâne una dintre cele mai sărace părți ale insulei. Majoritatea kolokului din Bengkala duc un trai de subzistență, își câștigă banii din agricultură sau muncă, dar, în mod tradițional, au fost angajați de către alți colegii săteni mai avuți ca agenți de pază.

Oamenii care aud sunt cunoscuți sub numele de „enget” și, indiferent de locul în care vă aflați la un moment dat în sat, veți întâlni deseori grupuri mixte de kolok și enget care poartă conversații în ceea ce numesc „limba surdă”. Indiferent dacă vizitați școala primară, templul central sau savurați o cafea neagră dulce (cafea) la micuțul warung al lui Pak Suparda (un fel de barul satului), este posibil să vedeți oameni surzi implicați într-o conversație animată, dar silențioasă.