Regina Elisabeta a II-a a murit. Viața celui mai longeviv monarh al Marii Britanii

Regina a fost o prezență activă de-a lungul întregii sale vieți, ultima apariție fiind la întâlnirea cu noul premier al Marii Britanii, Liz Truss, care a avut loc marți, 6 septembrie.

Britanicii au sărbătorit în iunie jubileul de platină al Reginei Elisabeta a II-a, la împlinirea a șapte decenii de domnie. Niciodată un suveran britanic nu a domnit atât de mult. 

Prințesa Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind primul copil al prințului Albert, duce de York (viitorul rege George al VI-lea), cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary, și al Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York (Regina-Mamă).

A fost botezată la Palatul Buckingham, la 29 mai 1926. Lilibet, după cum era strigată de membrii familiei sale, și-a petrecut primii ani de viață în reședința londoneză din Piccadilly 145, aparținând părinților săi, și la White Lodge în Richmond Park. A copilărit în casele de la țară ale bunicilor săi paterni și materni.

Soarta prințesei Elisabeta s-a schimbat în întregime odată cu decesul bunicului său, suveranul George al V-lea, la 20 ianuarie 1936. Regele Edward al VIII-lea a abdicat în decembrie 1936, tronul revenindu-i ducelui Albert de York, primul în linia de succesiune, tatăl prințesei, care a devenit regele George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prințesa Elisabeta a devenit moștenitoare a tronului, luând titlul Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta.

La 9 iulie 1947, era anunțată logodna prințesei Elisabeta și a prințului Philip Mountbatten, fiul prințului Andrew al Greciei. Cei doi se cunoscuseră cu 13 ani în urmă, la nunta verișoarei prințului Philip, prințesa Marina a Greciei cu ducele de Kent, unchi al prințesei Elisabeta. Căsătoria a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra.

În 1952 au plecat într-o călătorie în Australia și Noua Zeelandă, cu o escală în Kenya. Aici, la 6 februarie 1952, prințesa Elisabeta a primit vestea morții tatălui său.

Tânăra prințesă, în vârstă de 25 de ani, a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă și la televizor în întreaga lume.

A devenit primul monarh care a vizitat Australia și Noua Zeelandă. În 1965 a vizita oficial, pentru prima dată, Germania.

În 1973, a participat la Conferința Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada și, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. În același an, a deschis Jocurile Olimpice de Vară din Canada. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Oman, o vizită care a atras atenția și respectul la nivel internațional. Regina Elisabeta a II-a a întreprins, în 2011, o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.

Ceremonii impresionante, care au cuprins și numeroase vizite în străinătate, au fost organizate în 1977, cu prilejul Jubileului de Argint, marcând 25 de ani de domnie ai Reginei. În 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur, în 2012, Jubileul de Diamant și în 2017, Jubileul de Safir, eveniment ce a marcat împlinirea a 65 de ani de la urcarea pe tronul Marii Britanii. La 9 septembrie 2015, Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depășind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901).

La 20 noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a și prințul Philip au devenit primul cuplu din istoria monarhiei britanice care și-a celebrat nunta de platină, eveniment care a fost marcat de clopotele catedralei Westminster.